Is anybody here?

duminică, 2 mai 2010

Anti. Oxidanti, bineinteles.

Unii recomanda consumul de legume si fructe, altii avertizeaza ca vin tratate, stropite si vopsite. Piept de pui si apa plata, dar puiul vine cu hormoni şi apa, cu lamaie. De ajungi sa te intrebi ce-o fi gresit, lamaia sau hormonii. In era poluarii omniprezente si a informatiei agresive, nici nu mai stii ce sa mananci. Care variante raman? Elle investigheaza.
Preocuparea pentru sanatate e deja un element obligatoriu in viata femeii moderne si inteligente, care a înteles ca cea mai buna investitie e in ea insasi. De aceea, in vocabularul uzual au patruns termeni precum antioxidanti, radicali liberi si sistem imunitar. Cand in jur se claxoneaza si toti se grabesc, omul mileniului trei nu mai aude glasul naturii sale si incepe sa-l caute in studii si statistici.
Stiinta are multe explicatii care asteapta sa fie intelese, dar spiritul practic te indeamna sa cauti solutii simple si eficiente. Daca se poate ca ele sa vina comprimate si ambalate in flacoane etichetate, cu atat mai bine. Inghiţi pastila si, chiar daca nu faci cu adevarat ceva pentru sanatatea ta, macar iti linistesti constiinta.
Antioxidantii sunt o realitate documentata stiintific, asta e clar. Toate vrem sa imbatranim frumos – e si mai clar. De asta citim carti de nutritie si etichetele alimentelor.
De vreo 50 de ani, imbatranirea are o explicatie. Si nu doar legata de timp. Ea a fost gasita de un cercetator de la Universitatea din Nebraska, dr. Denham Harman, care a pus imbatranirea in carca radicalilor liberi. Aceasta teorie a nascut mari polemici printre cercetatorii vremii, care stiau ca metalul rugineste si fructele putrezesc din cauza acestora, dar se indoiau ca asta se poate intampla si in interiorul organismelor vii. Intre timp, studiile au aratat ca cine rade la urma rade mai bine si ca dr. Harman avea dreptate. De exemplu, astazi se stie ca papulele (besicile) aparute in urma arsurilor solare sunt o dovada a actiunii radicalilor liberi. Harman descria mecanismul lor ca pe o “iradiere interna”, care distruge tot din calea sa, lasand in urma simptome asociate imbatranirii: pielea se zbarceste, daca nu incepe sa cada, parul ramane o amintire, iar amintirile palesc pe zi ce trece. Pete pigmentare, cataracta si glaucom, artrita, ingrosarea arterelor si boli cardiace, Alzheimer, apoplexie, senilitate si cancer, de fapt, orice stare degenerativa la nivel celular.
Asadar, imbatranirea nu e cauzată numai de trecerea anilor, ci si de viteza acumularii si actiunii radicalilor liberi. Asa au inceput sa se fabrice si produse cosmetice pe baza de antioxidanti. Spre exemplu, prin aplicatii locale, vitamina A hidrateaza pielea uscata, inchide porii si ii pastreaza curati. Vitamina C stimuleaza activitatea fibroblastilor, cu rol in producerea de colagen, iar vitamina E protejeaza impotriva radiatiilor UV. Totusi, imbatranirea nu a fost eradicata. Dr. Jeffrey Blumberg, cercetator la Universitatea Tufts, avertizeaza ca nu se stie exact care antioxidant si in ce cantitate ar reduce ridurile si ca trebuie avut rabdare. Aici minunile nu se intampla de azi pe maine.
Rau cu rau, dar mai rau fara rau. Inainte de a-i condamna pe acesti radicali liberi, cu tot neamul lor, trebuie tinut cont de faptul (mai putin cunoscut) ca ei sunt un rezultat natural al metabolismului si o forma prin care organismul se apara de bacterii si virusuri. Problema e ca adesea ajung la concentratii prea mari, din cauza fumatului, a poluarii din aer si alimentatiei necorespunzatoare. Insa natura are o asemenea inteligenta, incat ne-a pus si scutul in mana, atunci cand a creat antioxidantii.
Medicina preventiva sau teorie conspirationala?
In ultima vreme, au aparut studii care indica efecte nocive ale antioxidantilor in anumite cazuri, aspect care ridica unele semne de intrebare. De exemplu, s-a constatat ca un aport ridicat de carotenoizi determina la fumatori o crestere a incidentei cancerului pulmonar. In plus, excesul de carotenoizi duce la depozitarea de pigment in piele, care, desi inofensiv, este inestetic. Iar în cazul celor care urmeaza chimio- sau radioterapie, scade eficienta acestor tratamente. Controverse exista si legate de consumul exagerat de seleniu, totusi, acele situatii in care exista exces de antioxidanti sunt rare. Oricum, ca ce-i prea mult strica e valabil pana si pentru apa simpla.
In toata ceata aparuta, dr Glady Block, epidemiolog respectat, s-a hotarat sa faca lumina, prin recenzii din literatura de specialitate. Astfel, a concluzionat ca din 130 de studii in care s-au introdus suplimente de vitamina C, E, seleniu si beta-caroten, 120 au evidentiat imbunatatiri din punct de vedere statistic si reducerea semnificativa a riscului de cancer pulmonar, esofagian si al cavitatii orale.
Mitul dietei perfect echilibrate. Asa ceva se poate doar daca toata ziua asta faci: echilibrezi perfectiunea. Ca de altceva nici ca ai mai avea timp! Cine sustine ca are „o dieta impecabila” refuza automat orice imbunatatire a acesteia. Mark Twain spunea ca exista ceva mai rau decat ignoranta, si anume sa fii sigur pe ceva. Iar dieta perfecta nu exista, ca altfel n-am avea atatea variante pe piata.
• De aproximativ 50 de ani, United States Food and Nutrition Board a conceput o lista cu recomandari zilnice (Reference Daily Intake) pentru a preveni aparitia simptomelor carentiale de nutritie. Insa aceste tabele sunt doar repere ale necesarului zilnic, nu biblii. E evident ca nevoile nutritive ale unei persoane de 100 kg sunt cu totul altele decat cele ale uneia de 60 kg. Deci, care perfectiune ti se potriveste?
• Bogatia nutritiva de odinioara nu mai e ce a fost, iar rosia ta din farfurie poate seamana cu cea esalon, dar nu rasare. Fiindcă pana sa ajunga in stomac sau in tabele, a parcurs drumuri diferite: de la conditiile solului, recolta, depozitarea, expedierea, pina la cat au durat toate astea efectiv. Ce ziceai de perfectiune?
• Apoi, absorbtia. Cat din cantitatea elementelor indicate pe eticheta e bioutilizabila. De exemplu, merele pierd 2/3 din vitamina C in primele 2-3 luni de la culegere, iar sucul de portocale e cu 30 % mai sarac in vitamina C decat portocalele inainte de stoarcere. Iar din cantitatea de vitamina C ramasa, 40 % e inactiva. Daca asta se intampla la sucul natural, iti poti imagina ce procentaj de ineficenta inregistreaza sucurile comerciale. Iar de perfectiune nici nu mai vorbesc.
Sursele alimentare de antioxidanti sunt variate, iar adevarul are reguli simple: Intotdeauna alimentele crude vor contine mai multi antioxidanti decat cele preparate termic (gatitul distruge 50 % din nutrienti, in special vitamina C). Inclusiv inghetatul si dezghetatul repetat, deci atentie la cumparaturi. Chiar si fructele taiate sunt expuse radicalilor liberi, prin suprafata care ia contact cu aerul. Si lasate multa vreme asa, se strica.
Cea mai recenta descoperire a mea in materie de sanatate e hrana vie. „Cresc” germeni de lucerna si ridichi la mine in bucatarie. Pun cateva lingurite de seminte intr-un borcan si le las la germinat, clatindu-le cu grija si apa de doua ori pe zi. Si, daca stai sa te gandesti ca din bobul acela va creste planta propriu-zisa, iti poti imagina ce principii active trebuie el sa contina, ce nutrimente in cea mai pura esenta. Beneficiile sunt multiple, pe de o parte aportul de fibra vegetala şi clorofila, vitamine, minerale, chiar si proteine, iar pe de alta parte, numarul foarte mic de calorii. Dar poate cele mai remarcabile elemente continute de germeni sunt enzimele, principalii catalizatori ai tuturor reactiilor chimice din organismul nostru. In Londra, pe acest principiu functioneaza intreaga clinica McKeith, care a adus adus ca argumente in favoarea eficacitatii alimentelor vii studii si cercetari clinice foarte relevante.
Suplimentele nutritive din borcan si dependenta. Natural vs sintetic.
• Suplimentele nu sunt medicamente, ele nu vindeca boli, ci ajuta organismul sa isi refaca propria putere de vindecare. Daca ai crezut ca boala costa, afla ca nici sanatatea nu e gratis. Un sondaj din 1994 (!), făcut la Conferinta Colegiului American de Cardiologie arata ca 2/3 din cei 700 de medici participanti luau zilnic antioxidanti. Pe vremea aceea, noi nici nu stiam sa pronuntam cuvantul asta, iar altii il inghiteau permanent.
• Naturalul bate sinteticul la orice intrecere s-ar lua, insa diferenta propriu-zisa nu sta in substantele active, ci în excipientii care le inlesnesc absorbtia. Organismul recunoaste naturalul si il asimileaza mult mai usor.
• Prea multe „boabe” dau dependenta? In aceeasi masura in care si apa da dependenta, da. Există anumite conditii pentru viata, iar atunci cand ele nu sunt respectate, apar consecintele. Fara apa traiesti maxim 5-7 zile. Fara antioxidanti, probabil mai mult. Asteptam statisticile.
Organismul nostru nu funcţioneaza pe datorie. Nu poti dormi astazi si sa-ti ajunga toata saptamana, precum oricat de mult ai manca azi, maine, din nou ti se va face foame. Fiindca nu functionam pe datorie. La fel, si suplimentele sunt in permanenta utilizate de organism. Insa, de cate ori stii ca traversezi o perioada mai solicitanta, este foarte bine sa cresti aportul de antioxidanti. Gandeste-te ca ai cateva datorii fata de corpul tau, nu numai el fata de tine. Astfel, alegi in ce statistici te incadrezi.There you go, au aparut si carti pe tema aceasta: http://www.piticipecreier.ro/carte/6493-Vitamine-si-minerale-pentru-sanatate-si-longevitate-Antioxidantii.html
Hei, mai aveti chef de ceva dulce? Some dark chocolate maybe?